Tratament

Tratamentul parodontitei (parodontozei)

Tratamentul parodontitei (parodontozei) și răspunsuri la întrebări despre boală

Sarcina principală a dinților este masticarea alimentelor. Pentru aceasta, ei trebuie să fie bine „fixați” în alveolă. Fixarea fiabilă a dintelui se datorează complexului de țesuturi numit „parodonțiu”. Toate elementele parodonțiului – gingia, ligamentele interdentare și țesutul osos al dintelui – sunt interconectate. Schimbările ce au loc în oricare din aceste părți vor duce inevitabil la modificarea componentelor acestui sistem complex. Parodontita este un proces inflamator infecțios în țesuturile parodonțiului, această fiind o afecțiune foarte răspândită: conform statisticilor, majoritatea populației este afectată de ea. Parodontita afectează de obicei persoanele de vârstă mijlocie și vârstnice, însă recent boala apare tot mai des și la tineri.

Conform statisticilor globale, parodontita este cauza principală ce duce la extracția dinților!

Simptomele parodontitei

Paradontita e supranumită „ucigașul ascuns al dinților”, deoarece la stadiile inițiale afecțiunea este asimptomatică, fără senzații dureroase acute. În consecință, pacienții adesea nu acordă atenție sângerării periodice a gingiilor. Însă anume în perioada inițială, boala este tratabilă. Simptomele pronunțate (mobilitatea dinților) apar cel mai des atunci când dinții nu mai pot fi salvați. Parodontita dezvoltată deja nu poate fi vindecată complet, puteți doar încetini procesul de dezvoltare al afecțiunii.

Clasificarea parodontitei

În funcție de complexitate, afecțiunea se împarte în mai multe tipuri:

  • Grad ușor. De regulă, afecțiunea începe cu inflamația gingiilor – gingivită. Simptomele tipice sunt edemațierea și roșeața gingiilor, sângerarea lor din cauza iritării mecanice, de exemplu, atunci când periați dinții sau mâncați alimente dure. La această etapă, deteriorarea țesuturilor este reversibilă, deoarece procesul nu a afectat încă ligamentele interdentare și țesutul osos.
  • Grad mediu. Dacă nu acționați la timp, infecția se răspândește adânc în gingii și distruge ligamentele care fixează dinții. Gingia începe să se desprindă, între ea și suprafețile dinților, deci apar așa numitele „pungi parodontale” care cu timpul se adâncesc – goluri în care se acumulează bacteriile. Adâncimea lor, în mod normal de 3 mm, crește până la 6 mm. Golurile dintre dinți se lărgesc, apare respirația urâtă (halitoza), gingiile devin hipertrofiate, foarte moi și sângerează constant.
  • Grad sever. Progresul ulterior al bolii duce la micșorarea nivelului gingiilor și dezgolirea rădăcinilor dinților. Adâncimea buzunarelor gingivale ajunge până la 7-10 mm. Dinții devin extrem de sensibili, deoarece rădăcina nu este acoperită de smalț, gingiile sângerează abundent și apar eliminări purulente. Osul maxilarului, în care sunt atașați dinții, începe să se atrofieze. Dinții își pierd fixația, se clatină și cad. În unele cazuri de grad sever de parodontită, poate apărea febra și starea generală de sănătate se poate agrava.

Cauzele apariției

Principala cauză a parodontitei este igienă orală slabă. Placa dentară necurățată la timp se acumulează și se transformă în tartru, iritând mucoasa gingiei și provocând inflamații. Acesta este cel mai frecvent factor ce cauzează apariția bolii, însă mai sunt și altele. Parodontita mai este cauzată și de încărcarea neuniformă a dinților. Poate apărea atunci când există o ocluzie (mușcătură) patologică și apariția spațiilor între dinți, care nu au fost restabilite. Alimentarea sanguină slabă a gingiilor se datorează deseori predominanței alimentelor moi în dietă, precum și fumatului. Traumatisme mecanice la nivelul gingiilor. Predispoziție ereditară. Dieta dezechilibrată, deficiența de vitamine din grupele A, B și C, lipsa de calciu. Bolile alergice și infecțioase, precum și bolile cronice ale tractului gastro-intestinal, ale sistemelor cardiovasculare și endocrine.

Diagnosticul

  • Evaluarea clinică: examinarea dinților și gingiilor în combinație cu investigarea pungilor parodontale și măsurarea adâncimii lor, este, ca regulă, suficientă pentru a diagnostica parodontita. Pungile mai adânci de 4 mm indică parodontita.
  • Radiografie dentară: ortopantomografia, tomografia computerizată permite stabilirea pierderii osoase alveolare.

Parodontita: tratamentul

În cazul problemelor cu dinții și gingiile, va ajuta doar un tratament complex al parodontitei, care va depinde de severitatea afecțiunii. Acesta include mai multe etape:

  • Profilaxie
  • Tratamentul parodontitei.

Tratamentul parodontitei depinde de gradul de avansare a bolii și este prescris în dependență de situația clinică individuală a pacientului. Accentul este pus pe îndepărtarea plăcii dentare și a tartrului de sub gingii și pe îmbunătățirea igienei orale, prescrizându-se antibiotice, vitamine și antiseptice necesare. În stadiul avansat de parodontită, este necesară intervenția chirurgicală: chiuretajul pungilor, operații osteoplastice pentru refacerea oasoasă. Pacienților cu parodontită li se recomandă utilizarea periilor medii, care sunt mai bune pentru îndepărtarea plăcii dentare. La început, sângerarea gingiilor va crește, dar în timp de ~7 zile, gingiile se vor obișnui cu noul regim de curățare și sângerarea va dispare. Diagnosticul corect și portun joacă un rol important în prevenirea parodontitei. Faceți un control dentar preventiv la fiecare șase luni. Specialistul poate recunoaște problema în fazele ei incipiente, poate prescrie tratamentul în timp util și, prin urmare, poate preveni dezvoltarea acesteia. Urmați numaidecât o procedură profesională de curățare a dinților pentru a elimina eficient depunerile. Și, desigur, îngrijirea orală adecvată și regulată este vitală pentru prevenirea bolii.

  1. Îndepărtarea plăcii, curățarea tartrului dentar: Vector-terapie, laser-terapie, detartraj cu Cavitron.
  2. Cursul tratamentului terapeutic – aplicații medicamentoase, plasmolifting.
  3. Instruirea igienice corecte a pacientului.
  4. Sanația cavității bucale: umplerea cavităților carioase, îndepărtarea dinților deteriorați, a măselelor de minte, schimbarea protezelor si obturațiilor nebiocompatibile. În această etapă, este necesară eliminarea surselor de infecție.
  5. Pentru forme severe, este indicat tratamentul chirurgical.
  6. Corecția ocluziei (mușcăturii), fixarea dinților pentru a elimina mobilitatea și a preveni căderea lor.

Parodontita și implantația

Parodontita deseori duce la o situație paradoxală: boala duce la pierderea dinților, dar, de asemenea, împiedică restaurarea lor. Este imposibil să fixați o proteza pe dinții slăbiți și care se mișcă. Implantarea clasică în parodontită este adesea imposibilă, deoarece boala este însoțită de o pierdere rapidă a volumului țesutului osos pe verticală, care este necesar pentru fixarea fiabilă a implantului. Recent au apărut tehnologii care fac posibilă restaurarea dinților ce lipsesc chiar și atunci când există atrofia osoasă. Implanturile moderne germane cu un design special de tip ICX Templant, pot fi, de asemenea, instalate și pacienților cu parodontită. În asemenea situații clinice, se folosește activ tehnologia „all on 4” sau „all on 6”. Implanturile sunt plasate în anumite puncte ale maxilarului care sunt cel mai puțin sensibile la modificări, iar proteza este instalată pe astfel de suporturi fiabile. În unele cazuri, se efectuează procedura de augmentare (mărire) osoasă. Durata de viață a implanturilor moderne este de cel puțin 10-15 ani, dar cu condiția vizitarii obligatorii a medicului stomatologic odată la 6 luni. Rata de supraviețuire este de cel puțin 95%. Puteți obține informații mai detaliate despre acest subiect, programându-vă la o consultație cu specialiștii ”Denta Vita”.